Întrebarea ta, văd că, a fost „Ce-ați înțeles din viața asta”?
Spre surprinderea mea am constatat că cel mai mult s-a răspuns la altă întrebare, adică la întrebarea ,,Ce-ai înțeles din propria viată”?
Prin urmare am dubii dacă tu ai vrut să știi ce s-a înțeles din viață, în general, sau ai vrut să ai o evaluare, adesea romanțată, a fiecăruia, din cei care au răspuns
Așa m-am trezit, gândindu-mă, fie că eu sunt depășită, fie că rezultatul slab al elevilor la testul PISA s-a răspândit și la nivelul adulților, care nu sunt în stare sa înțeleagă ce sunt întrebați.
Prin urmare, pentru că eu cred că, nu te interesează o evaluare a vieții mele, prefer să scriu ceva din ce am înțeles eu cu privire la viața oamenilor în general.
Și după ce m-am revoltat văzând ce mi se întâmplă mie sau celor din jurul meu, apoi m-am gândit că eu sau ceilalți nu iau decizii corecte cu privire la propria viată, am mers la biserică și am discutat cu duhovnicul sau am încercat să învăț singură din cărți sfinte sau scrise de călugări, într-un târziu am acceptat tot și mi-ar plăcea să cred, că cei care trec prin aceleași frământări ca și mine ajung și ei să accepte viața, așa cum este.
Prin urmare, am înțeles că atunci când sufletul se hotărăște să vină pe pământ primește mai multe „fișe de post” sau cum mi-a spus o doamnă psiholog (matrice de evoluție ulterioară), le citește și își alege postul / matricea pe care vrea să îl ocupe / să evolueze în viața asta. În plus i se precizează și ce trebuie să respecte în executarea atribuțiilor din fișa postului/ matricei și anume:
– să execute atribuțiile din fișa aleasă de el și nu impusă, cu bună credință ascultându-și în permanență inima și propria conștiință (așa cum spun călugării este prima formă de religie și chiar dacă omul nu vrea să recunoască față de ceilalți că a greșit sau că i-a făcut ceva rău unei plante, păsări, unui animal sau unui alt om nu se simte confortabil cu el pentru că îi atrage atenția propria conștiință);
– să își execute fiecare atribuție la nivelul maxim pe care îl are el în momentul execuției fără a se compara cu ceilalți oameni, ci comparându-se doar cu el cel de odinioară;
– să nu producă niciun dezechilibru în viața plantelor, pasărilor, animalelor, oamenilor, climei, planetei în general cu tot ce este pe ea. De altfel, chiar am învățat în facultate, la teoria sistemelor, că orice dezechilibru produs la intrarea sau ieșirea unui sistem produce o distrugere a sistemului. De altfel, am învățat că oamenii, de când se nasc, sunt supuși, în orice secundă dezechilibrelor produse de părinți, care își transferă frustrările asupra copiilor sau vor ca ce au dorit ei și nu au realizat, este musai să realizeze copiii lor, fiind convinși că le vor binele, dar de fapt le fac un mare rău, pentru că aceștia, fie nu își mai fac atribuțiile din fișa postului ales de ei, fie le execută eronat și în final pe parcursul vieții sau la finalul ei la evaluări/evaluare primesc în loc de recompense o pedeapsă (boli necazuri etc.), întrebându-se de ce sunt pedepsiți. Aceeași intervenție nefastă asupra fiecărui om o exercită și restul familiei, profesorii, șefii, mediul social în care trăiește omul, etc.
– când primim pedepse trebuie să ne gândim profund dacă noi am greșit producând dezechilibrul sistemului, caz în care trebuie să nu mai repetăm greșelile, chiar dacă drumul pe care învățăm lecția este unul pe care mergem foarte încet, iar pedeapsa se repetă până reușim să nu mai producem acel dezechilibru. Aici am învățat că și atunci când vrem să facem un bine cuiva, fără ca el să ne ceară să îl ajutăm, creăm un dezechilibru și îl facem să sufere. Singurul lucru, pe care îl putem face, pentru altcineva este să-l însoțim în tăcere, pe drum vieții lui, fără a-l judeca sau a-l manipula, astfel încât, să simtă că dacă nu găsește rezolvarea sau nu mai are tăria să meargă mai departe are alături un umăr pe care să plângă. Oricum, fiecare om face față singur la încercările sau pedepsele la care este supus, niciodată nu va primi rezolvarea corectă pentru el, de la alt om;
– niciodată nu trebuie să te compari cu alt om din niciun punct de vedere, fizic, profesional, material, al poziției sociale, etc., ci doar cu tine, cel din clipa anterioară și să încerci mereu, fără să obosești sau să disperi, să devii mai bun cu tine și cu ceilalți;
– niciodată nu trebuie să obții bani sau orice avantaj făcând o nedreptate cuiva sau fără să muncești la nivelul tău maxim pentru aceștia/acesta. Un preot spunea că dacă cineva de exemplu obține un job/ funcție etc., apelând la relații, sau nu muncește la maximul de care este capabil pentru acei bani, să se aștepte ca pe termen mediu și lung să aibă, el sau cei dragi lui, multe necazuri, pentru că a provocat o mare suferință celui căruia i-a făcut rău. Și dacă te uiți în jurul tău sau, dacă ai putea, chiar la tine pe termen mediu vei vedea că avea mare dreptate.
– dacă ești un perfecționist, atent în ce faci, trebuie să știi la un moment dat să te oprești pentru că nu poți atinge idealul și întotdeauna „mai binele este dușmanul binelui”, așa cum mi-a spus mie de foarte multe ori un șef pe care l-am avut.
Prin urmare, am învățat că oamenii trebuie să își trăiască doar propria viață, să se accepte așa cum sunt, să nu se compare decât cu ei, să încerce în fiecare clipă să fie mai buni decât au fost în clipa anterioară, să nu facă rău nimănui, dar nici bine, dacă nu li se cere un anume bine sau ajutor concret, să nu fie mândri, și sub nicio formă răzbunători, intriganți, să fie fericiți, să meargă alături de oamenii în suferință, fără a le fi milă de aceștia, ca să nu cadă în patima mândriei și, cred că trebuie să știe și faptul că dacă nu îmbină munca cu relaxarea, riscă să își facă singuri rău.
24.04.2021
Notă 1. E adevărat că întrebarea e: Ce-am înțeles din viața asta?, dar cum, cel mai la îndemână, ne avem viețile noastre, la asta m-am referit, astfel de răspunsuri m-am așteptat să primesc.
Notă 2. Răspunsurile celor care doresc să -și păstreze anonimatul, vor fi însoțite de unul din desenele lui VLAD al meu.
